Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrevia)
1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)
1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
Parte de vorbire: vb. tr. imp.
Origine: (lat. confer)
1. termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare; compară, consultă (cu); raportează-te la.
2. (abreviere) cf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diminutif, lat. diminutivus)
1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
4. adj. care foloseşte exagerat diminutivele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épitome, lat., gr. epitome)
1. abreviere, rezumat al unei opere.
2. manual rezumativ de istorie.