Dictionar

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.
 

absent; care lipsește complet

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT absens; nullus; carens
2. FR absent; manquant; manque; nul
3. EN absent; wanting; missing
4. DE fehlend; fehl; (abwesend;) Null
5. RU отсутствующий; отсутствует; недостающий; лишённый
6. HU hiányzó, teljesen hiányzó, semmi
 

absenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absenter, lat. absentare)

1. intr. a lipsi, a fi absent.
2. refl. a se îndepărta, a se separa de sine.
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

absentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (absenta)

1. lipsă a unei persoane din locul în care trebuia să se afle; absență.
2. (antonim) prezență.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
 

absenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absenter, lat. absentare)

1. intr. a lipsi, a fi absent.
2. refl. a se îndepărta, a se separa de sine.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

absenteist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. absentéiste)

1. (cel) care practică absenteismul.
 

ACEFAL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acéphal/o/-, cf. gr. akephalos „fără cap”)

1. „absența capului”.