Dictionar

Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Absenteist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. absentéiste)

1. (cel) care practică absenteismul.


Absenteist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. absentéiste)

1. (cel) care practică absenteismul.


Asteatoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astéatose)

1. (med.) descuamare uscată persistentă a pielii din cauza absenței sau lipsei de sebum; xeroză.


Calcipriv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calciprive)

1. care se referă la sau se datorează unei deficiențe sau absențe de calciu; provocat de lipsa calciului.


Desiderata

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. desiderata „lucruri dorite”)

1. publicaţiile sau cărțile absente dintr-o bibliotecă, propuse de cititori pentru achiziţionare.


Electrobioscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + bioscopie)

1. metodă medicală de stabilire, cu ajutorul curentului electric, a prezenţei sau absenţei vieţii.


Enzimopatie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enzyumopathie)

1. boală datorată absenţei sau insuficienţei unei enzime, participantă la metabolismul celular ori digestiv.