OK
X
absenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absenter, lat. absentare)
1.
intr.
a
lipsi,
a
fi
absent.
2.
refl.
a
se
îndepărta,
a
se
separa
de
sine.
absență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)
1.
lipsa
cuiva
sau
a
ceva
dintr-un
loc;
inexistență.
2.
pierdere
bruscă
și
de
scurtă
durată
a
cunoștinței.
3.
(fig.)
neatenție,
distracție.
absentare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (absenta)
1.
lipsă
a
unei
persoane
din
locul
în
care
trebuia
să
se
afle;
absență.
2.
(antonim)
prezență.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
ab intestat
Parte de vorbire:
loc. adj.
Etimologie: (lat. ab intestat)
1.
(jur.)
(despre
o
succesiune)
care
se
află
în
absența
unui
testament,
situație
în
care
legea
reglementează
transmiterea
bunurilor.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
ACEFAL(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. acéphal/o/-, cf. gr. akephalos „fără cap”)
1.
„absența
capului”.
acefalogastrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acephalogastria)
1.
absența
congenitală
a
capului
și
a
părții
superioare
a
abdomenului.
acefalopodie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. acephalopodia)
1.
(med.)
absența
congenitală
a
capului
și
a
picioarelor.