exedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. exedra, fr. exédre)

1. loc de reuniune în termele și casele romane.
2. anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului.
3. bancă semicirculară, din piatră, în partea de răsărit a absidei, în bisericile catolice.
4. construcție în semicerc, într-un parc.

romanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. romanico, germ. romanisch)

1. descendent din romani.
2. limbi ~ce = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin.
3. care se ocupă cu limbile romanice.
4. artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.).

treflat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. treflé)

1. (despre planul unei biserici) cu trei abside divergente, racordate între ele.

triconc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. triconque)

1. plan de biserică înscriind trei abside opuse intrării, racordate între ele prin intermediul unui dreptunghi.

pastoforiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. grec. παστοφόρια)

1. termenul este folosit pentru a descrie cele două anexe liturgice care se găsesc în general într-o biserică creștină timpurie de ambele părți ale absidei și în care se păstrează cele necesare pentru Sfânta Euharistie, vasele, veșmintele și cărțile bisericești.