absolutamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. absolument, it. assolutamente)

1. absolut, fără limitări sau restricții; completamente, deplin.

absolutiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

autoritarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoritarisme)

1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.

cezaropapism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césaropapisme)

1. teorie potrivit căreia împăratul își exercita autoritatea absolută atât la nivelul spiritual, cât și temporal.

dictator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictateur, lat. dictator)

1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de șase luni și investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreționare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.

dictatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictature, lat. dictatura)

1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea.
2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator.
3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă.
4. (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.