absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

absorbție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT absorption
2. FR absorption
3. EN absorption
4. DE Absorption; Aufsaugung; Einsaugung
5. RU абсорбция
6. HU abszorbció, felszívódás, elnyelődés, belépés (behatolás) növénybe, állatba, mikroorganizmusba

malabsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. malabsorption)

1. tulburare de digestie, determinată de o deficiență enzimatică și de alterarea absorbției prin modificarea transportului alimentelor digerate din intestin în sânge și limfă.
2. (patologie) incapacitatea de a absorbi substanțele nutritive prin mucoasa intestinală.

absorbțiometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absorptiomètre)

1. aparat pentru măsurarea gradului de absorbție.

adelfofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphophagie)

1. absorbție a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.
2. devorare a unui animal de către altul din aceeași specie ori din specii diferite.
3. unire a doi gameți de același sex.

adsorbant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adsorbant)

1. corp pe suprafața căruia se fixează o substanță prin absorbție.

apresor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. apressor)

1. organ de fixare sau absorbție al unor plante.

autofagocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophagocytose)

1. absorbție, distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism.

delitescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délitescent)

1. care prezintă delitescență.
2. (despre țesuturi) care are proprietatea de a se dezagrega prin absorbție de lichid.
3. (despre tumori) care dispare subit.
4. (despre un parazit) care este în incubație.