Dictionar

Rezultate principale (Absorbţie):

Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Absorbţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT absorption

2. FR absorption

3. EN absorption

4. DE Absorption; Aufsaugung; Einsaugung

5. RU абсорбция

6. HU abszorbció, felszívódás, elnyelődés, belépés (behatolás) növénybe, állatba, mikroorganizmusba


Rezultate secundare (Absorbţie):

Malabsorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. malabsorption)

1. tulburare de digestie, determinată de o deficienţă enzimatică şi de alterarea absorbţiei prin modificarea transportului alimentelor digerate din intestin în sânge şi limfă.

2. (patologie) incapacitatea de a absorbi substanțele nutritive prin mucoasa intestinală.


Absorbţiometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absorptiomètre)

1. aparat pentru măsurarea gradului de absorbţie.


Adelfofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphophagie)

1. absorbţie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.

2. devorare a unui animal de către altul din aceeaşi specie ori din specii diferite.

3. unire a doi gameţi de acelaşi sex.


Adsorbant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adsorbant)

1. corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin absorbţie.


Apresor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apressor)

1. organ de fixare sau absorbţie al unor plante.


Autofagocitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophagocytose)

1. absorbţie, distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism.


Delitescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délitescent)

1. care prezintă delitescență.

2. (despre țesuturi) care are proprietatea de a se dezagrega prin absorbție de lichid.

3. (despre tumori) care dispare subit.

4. (despre un parazit) care este în incubație.