Rezultate principale (Abstinenţa.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
Rezultate secundare (Abstinenţa.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continence, lat. continentia)
2. reţinere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)
1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néphalisme)
1. abstinenţă totală de la orice băutură alcoolică.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. néphaliste)
2. (persoană) care practică abstinența absolută de la orice alcool.