Dictionar

Rezultate principale (Abstinenţa.):

Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Rezultate secundare (Abstinenţa.):

Abstenţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.

2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.


Abstinent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinenţa.

2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

3. cumpătat, lipsit de lăcomie.


Continenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continence, lat. continentia)

1. abstinenţă; cumpătare.

2. reţinere.


Libertinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)

1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.

2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.

3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.

4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.


Nefalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néphalisme)

1. abstinenţă totală de la orice băutură alcoolică.


Nefalist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. néphaliste)

1. (adept) al nefalismului.

2. (persoană) care practică abstinența absolută de la orice alcool.