Dictionar

 

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
 
 

abstracționist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. abstractionniste)

1. (adept) al abstracționismului.
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 
 
 
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 
 

abstractiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (abstract + -iza)

1. tr., intr. a efectua o abstractizare.
 

abstractizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (abstractiza + -ant)

1. care are un caracter abstract.
2. care abstractizează.