Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anistor/ic/ + -ism)
1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităţilor sociale prin speculaţii abstracte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aridité, lat. ariditas)
1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)
1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effectivisme)
1. concepție proprie unui grup de matematicieni francezi, precursori ai intuiționismului, care susțin că, pentru a fi eficiente, valabile, obiectele matematice nu trebuie definite doar prin axiome, prin caracteristicile lor abstracte, ci definiția lor trebuie să indice etapele prin care se ajunge la ele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exclusif, lat. exclusivus)
1. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.
2. referitor la un singur lucru.
3. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de.
4. numai.