Dictionar

Rezultate principale (Abuz):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Rezultate secundare (Abuz):

Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Abuzare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. abuza)

1. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.

2. acțiunea de a înșela; înșelare.


Abuzat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. abuza)

1. adj. (înv.) care este folosit abuziv.

2. s.n. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzare.


Abuzator, - oare

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (abuza + -tor)

1. adj. care abuzează, care înșală.

2. s.m. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Alcoolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolique)

1. adj. care conţine alcool.

2. referitor la alcool(ism).

3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; beţiv.


Amoc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.

2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.

3. (var.) amok.


Antialcoolic, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antialcoolique)

1. (cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul.