Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. abuza)
1. folosirea greșită sau excesivă a unui bun.
2. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.
3. acțiunea de a înșela; înșelare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. abuza)
1. adj. (înv.) care este folosit abuziv.
2. s.n. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzare.