Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. abuza)
1. adj. (înv.) care este folosit abuziv.
2. s.n. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (abuza + -tor)
1. I. care abuzează, care înșală.
2. II. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désabusé)
1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. abuza)
1. folosirea greșită sau excesivă a unui bun.
2. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.
3. acțiunea de a înșela; înșelare.