Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïnomanie)
1. folosire abuzivă de cocaină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dirty, murdar)
1. (muz.) manieră în jazul vechi, în care efectele sonorităţii hot erau împinse la paroxism prin utilizarea abuzivă a unor factori „de culoare” ai sunetului instrumental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaction, lat. exactio)
1. acţiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceştia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neaoş + -ist)
1. I. referitor la neaoșism, tendința de folosire abuzivă a cuvintelor arhaice și populare rare.
2. (despre stil) care abundă în neaoșisme.
3. II. adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (dijmui)
1. acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; (înv.) dijmuială, (înv.) dijmuit.
2. strângere a dijmei; încasare a taxei.
3. însușire abuzivă; sustragere, furt.
4. (fig.) (cu referire la epidemie) decimare.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (protest + -ăciune)
1. manifestare energică împotriva unei stări de fapt, a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă; protest.