Dictionar

Rezultate principale (Ac):

Ac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. acus)

1. obiect mic de metal, ascuțit la un capăt și prevăzut la celălalt cu o gaură, prin care trece ața, care servește la cusut.

2. ~ țigănesc = ac mare, pentru cusut pânză groasă.

3. a sta (sau a ședea) ca pe ~e = a fi foarte nerăbdător.

4. a călca ca pe ~e = a umbla încet pentru a nu face zgomot.

5. a scăpa ca prin urechile ~ului = a scăpa cu mare greutate.

6. a găsi (a avea) ~ de cojocul cuiva = a-i veni cuiva de hac.

7. obiect asemănător cu această piesă alungită, având diferite întrebuințări.

8. organ de apărare la unele insecte și animale.

9. (bot.) frunză subțire și ascuțită a coniferelor; una din acele frunzei aciculare.

10. șină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; macaz.

11. ~-de-mare = pește marin în formă de andrea.


Rezultate secundare (Ac):

Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Ac-de-mare

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ac, din cauza formei sale, și de mare)

1. (ihtiologie) pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus acus).


Acacia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.


Academic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.

2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.


Academician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.