Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. akantha „spin, țeapă”)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acanth/o/-, cf. lat. acanthus, gr. akantha „spin, țeapă”)
1. „spin”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)
1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acanthus „acant, plantă spinoasă”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthifère)
1. (bot.) care poartă spini; acantofor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. acanthocephaliasis)
1. boală parazită provocată de acantocefali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocytose)
1. prezenţa acantocitelor în sânge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophore)
1. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.