Dictionar

Rezultate principale (Acanta.):

Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Rezultate secundare (Acanta.):

Acantacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.


Bacantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)

1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.

2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.


Minivacanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mini- + vacanţă)

1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.


Radiovacanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + vacanţă)

1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflaţi în vacanţă.


Televacanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2 + vacanţă)

1. emisiune televizată destinată elevilor în vacanţă.


Vacanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vaccance, it. vacanza)

1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea.

2. timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate.

3. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă.

4. concediu de odihnă.

5. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.


Acantacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Corintic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.

2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.


Estivant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. estivant)

1. persoană venită să-şi petreacă vacanţa de vară într-o staţiune balneară sau termală, la ţară etc.; sezonist.


Evie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)

1. bacantă.


Menadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménade)

1. bacantă.

2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.