Rezultate principale (Acanta.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Rezultate secundare (Acanta.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mini- + vacanţă)
1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + vacanţă)
1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflaţi în vacanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2 + vacanţă)
1. emisiune televizată destinată elevilor în vacanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vaccance, it. vacanza)
1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea.
2. timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate.
3. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă.
5. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. korinthisch)
1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. estivant)
1. persoană venită să-şi petreacă vacanţa de vară într-o staţiune balneară sau termală, la ţară etc.; sezonist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)
1. bacantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménade)
1. bacantă.
2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.