Dictionar

 

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
 
 

betatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétatron)

1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.
 

bufeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffée)

1. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc.
2. aer care iese pe gură.
3. (rar) răbufnire.