Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accélérer, lat. accelerare)
1. tr. a imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accéléromètre)
1. instrument pentru măsurarea valorilor acceleraţiei.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. céléri-, cf. lat. celer, -eris „repede, rapid”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décélération)
1. decelerare; acceleraţie negativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gal)
1. unitate de măsură a acceleraţiei egală cu acceleraţia de 1 cm/s2.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isogamme)
1. linie care uneşte punctele de egală valoare ale acceleraţiei gravitaţiei.