accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

activant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. activant)

1. (substanță) care realizează o activare; activator.
2. (substanță) care activează, care accelerează; activator.

biostimulent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. biostimulant)

1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.

enzimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enzyme)

1. compus organic produs de anumite celule vii, care accelerează mersul reacțiilor chimice din celulă; ferment; diastază (1).

heteroauxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéroauxine)

1. hormon asemănător auxinei, care accelerează creșterea.

laxativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. laxatif, lat. laxativus)

1. (aliment, medicament) care accelerează evacuarea fecalelor; care grăbește purgația; purgativ.
2. (antonime) constipant, (înv.) strângător.