accentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accentic)

1. (despre structura versului) bazat pe accente.

accentuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.

accentuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.

metru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: ( fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)

1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru.
2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru.
3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe.
4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadență, măsură.

picaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)

1. referitor la picarism, caracteristic picarismului.
2. desemnează un gen literar spaniol, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, al cărui personaj principal este un aventurier marginal și necinstit; care se inspiră din acest gen.
3. (despre anumite opere literare) care, prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop (cerșetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare.

prozodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prosodie, lat., gr. prosodia)

1. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers.