Rezultate principale (Accentuaţie;):
Accentuaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Rezultate secundare (Accentuaţie;):
Accentuativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)
1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
Accentuare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (accentua)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuație.
2. marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvânt; accentuat.
3. scoatere în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii.