Dictionar

accentuare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (accentua)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuație.
2. marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvânt; accentuat.
3. scoatere în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii.
4. (fig.) sporire, creștere.
 

accentuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
 

beat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparține beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
 

contratimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contretemps)

1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.
 

excitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excitation, lat. excitatio)

1. excitare.
2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul.
3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare.
4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.
5. producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice.
 

inactivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Inaktivismus)

1. accentuare a atitudinii inactive; mod de viață care evită contactul cu lumea din afară.
 

logatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. dispozitiv electronic în radiologie, care permite accentuarea contrastului filmelor, în cursul copierilor, pe cale automată, pentru a le face mai ușor interpretabile.