Dictionar

acrofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrophonie)

1. pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt.
 

amfibrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)

1. picior de vers format dintr-o silabă lungă (accentuată) încadrată de două scurte (neaccentuate).
 

anacruză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacrouse)

1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.
 

anapest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anapeste, lat. anapaestus)

1. picior de vers din două silabe scurte (neaccentuate) și una lungă (accentuată).
 

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
 

brahicheilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachychéilie)

1. anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a buzelor; microcheilie.