Rezultate secundare (Accentul,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)
1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bariotrop)
1. problemă enigmistică constând în găsirea unui cuvânt, cu două sau mai multe sensuri, după cum intervine accentul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + energonomie)
1. ramură a energonomiei care pune accentul pe comportarea organismului în muncă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturalisme)
2. şcoală americană de antropologie care admite ca esenţială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziţie cu natura.
3. curent care pune accentul, în ce priveşte formarea personalităţii, pe rolul factorilor de mediu socioculturali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. formational)
1. (despre învăţământ) care pune accentul pe pregătirea profesională a specialiştilor de diferite categorii.
2. despre sau care se referă la formare.