Dictionar

Rezultate principale (Acceptat.):

Acceptat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (accepta)

1. manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept; acceptare.


Rezultate secundare (Acceptat.):

Acceptat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (accepta)

1. care este admis, suportat.

2. care este primit în mod favorabil.

3. cu care este de acord.

4. (antonim) neacceptat.


Acceptabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.

2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.

3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.


Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.


Acronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.

2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.


Adagiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.


Adoptabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.

2. (fig.) care poate fi acceptat.


Anticonformism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)

1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.

2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.