Parte de vorbire: s.n.
Origine: (accepta)
1. manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept; acceptare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (accepta)
2. care este primit în mod favorabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)
1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)
1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.