accidenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accidenter)

1. tr., refl. a (se) răni într-un accident.

accidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.
2. secundar, neesențial.
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

autoaccidenta

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + accidenta)

1. a se accidenta involuntar.
2. a se accidenta singur.

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.

angiectopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiectopie)

1. situare a unui vas sangvin sau limfatic în altă parte decât zona normală.
2. deplasare accidentală a unui asemenea vas.

apostrof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)

1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe.