Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT adventitious
2. FR adventicies
3. EN adventitious; accidental
5. RU придaточный
6. HU járulékos; esetleges; váratlanul megjelenő; behurcolt
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiectopie)
1. situare a unui vas sangvin sau limfatic în altă parte decât zona normală.
2. deplasare accidentală a unui asemenea vas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)
1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absenţa accidentală a unor sunete ori silabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. casuel, lat. casualis)
1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit.
2. care arată cazul gramatical.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compenser, lat. compensare)
1. tr. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi.
2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui şir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale.
3. (fiz.) a micşora sau a anula efectul unei acţiuni.
4. a înlătura erorile de deviaţie ale unei busole.
5. tr., refl. (med.; despre organe) a(-şi) reveni la o stare de echilibru, de funcţionare normală.