antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.

biocor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biochor)

1. delimitare a unei zone în care se întâlnesc aceleași condiții de viață.
2. grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop.

castă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.

celaperm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célaperm)

1. fibră textilă din celuloză de bumbac, cu aceleași proprietăți ca celofibra, dar cu un tușeu deosebit.

clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.