Alogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.

2. polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.

---

Alogenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. allogenic)

1. care aparţine aceleiaşi specii, dar cu genotipuri diferite.

---

Alomorf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allomorphe)

1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiaşi substanţe.

2. variantă a unui morfem în funcţie de context.

---

Anglaise

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglaise)

1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-şi necontenit locul prin repetarea aceleiaşi figuri; contradans.

---

Asonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assonance, it. assonanza)

1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.

2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.

---

Autoalogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoallogamie)

1. prezenţa în cadrul aceleiaşi specii a unor indivizi parţial autogami şi alogami.

---