activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

agrologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrologie)

1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetație și a mijloacelor tehnice de ameliorare.

anafrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphrodisiaque)

1. adj., s. n. (substanță) cu efect contrar afrodiziacelor.
2. adj., s. m. f. (om) lipsit de apetit sexual.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
3. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

antelie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthélie)

1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.
2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.

antimetabolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antimétabole)

1. repetare a acelorași cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.