OK
X
a piacere
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. a piacere)
1.
(muz.)
după
plac,
după
dorință.
afacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affaire)
1.
activitate
comercială.
2.
cifră
de
~i
=
total
al
banilor
obținuți
în
comerț
sau
în
alte
activități
economice.
3.
acțiune
din
care
rezultă
un
profit.
4.
tranzacție
economică.
5.
(fam.)
îndeletnicire.
6.
~i
interne
(sau
externe)
=
treburi,
preocupări,
lucrări
privind
problemele
interne
(sau
externe)
ale
unui
stat.
megaafacere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mega- + afacere, cf. engl. megabusiness)
1.
business
sau
afacere
de
mari
proporții.
neplăcere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + plăcere)
1.
stare
sufletească
produsă
de
ceva
neplăcut,
supărător;
silă,
dezgust.
2.
necaz,
supărare,
nemulțumire
îndurate
de
cineva.
3.
(antonim)
plăcere.
plăcere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (plăcea)
1.
stare
afectivă
plăcută,
de
durată,
care
rezultă
din
satisfacerea
unei
nevoi,
a
unei
dorințe
sau
a
realizării
unei
activități
pline
de
satisfacții.
2.
(antonime)
neplăcere,
repulsie.
refacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (reface)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reface.
2.
operație
prin
care
o
unitate
militară
este
adusă
în
spatele
frontului
pentru
odihna
trupelor
și
pentru
completarea
efectivelor
și
a
armamentului.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
abstinent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1.
(cel)
care
practică
abstinența.
2.
(cel)
care
se
abține
înfrângându-și
o
plăcere.
3.
cumpătat,
lipsit
de
lăcomie.
acetabuloplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)
1.
refacere
chirurgicală
a
cavității
articulare
a
osului
iliac.
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.
agrement
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrément)
1.
plăcere,
distracție,
divertisment.
2.
(jur.)
consimțământ,
încuviințare,
acord
internațional
între
părți
în
scopul
reglementării
raporturilor
juridice.
alchimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1.
știință
ocultă
din
evul
mediu,
care
urmărea
prefacerea
metalelor
în
aur
și
argint
și
aflarea
unui
leac.
(„elixirul
vieții”)2.
subtilitate,
analiză
subtilă.