Rezultate secundare (Acestea.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)
1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. avaritia, fr. avarice)
1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.
2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.
3. (anton.) dărnicie, generozitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)
1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. azurer)
1. a albăstri uşor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba coloraţie galbenă pe care acestea o au la început.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boston)
1. dans lent asemănător valsului, de provenienţă americană; melodia corespunzătoare.
2. gen pianistic în jaz, prin alternanţă a notelor joase cu acordurile pe care acestea le susţin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casualisme)
1. concepţie filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor şi ordinea în care se succedă acestea.