Dictionar

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
 

ACETABULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. acetabulum „cupă, pocal”)

1. „cupă, capsulă”.
 

acetabulifere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétabulifères)

1. pl. moluşte cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile.
 

acetabuliform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acetabuliformis, acetabulosus)

1. în formă de cupă sau de pocal, cu marginile slab curbate spre interior.
 
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavităţii articulare a osului iliac.
 

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
 

scifoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scyphoïde)

1. cu aspect de cupă; acetabuliform, scifiform.
 
 
 

cotiliform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cotyliforme)

1. în formă de vas sau de cupă; acetabuliform.