Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN aceto-carmin
5. RU aцетокaрмин; кaрминуксуснaя кислотa
6. HU acetokarmin
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Essigsäure
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)
1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloracétique)
1. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum „oţet”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)
1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)
1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétate)
1. sare sau ester al acidului acetic.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acetum „oțet”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.