Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)
1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bromacétone)
1. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acéton-, cf. lat. acetum „oţet”)
1. „acetonă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butanone)
1. lichid inflamabil cu miros de acetonă, derivat din butan, folosit în industria chimică şi farmaceutică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lipoïde/s/)
2. s. f. pl. lipide complexe insolubile în acetonă, cărora substanţele organice pe care le conţin le conferă proprietăţi diferite de cele ale lipidelor simple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyroligneux)
1. acid ~ = amestec apos de acetonă, alcool metilic, acid acetic etc. prin distilarea uscată a lemnului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cétoacidose)
1. (med.) stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui (exagerarea patologică a acidității sângelui), cauzată de acumularea în organism a unor substanțe chimice numite corpi cetonici, cum ar fi acetona, acidul beta-hidroxibutiric și acidul acetilacetic; acidocetoză.