alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.

avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

bazidiospor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. basidiospore)

1. (bot.) spor utilizat în timpul reproducerii și produs de bazidiomicete (acești spori conțin un nucleu haploid rezultat în urma meiozei și sunt produși de celule specializate numite bazidii).

carpatin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carpatin)

1. originar din munții Carpați sau care se referă la acești munți; carpatic.

circumvalațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. circonvallation)

1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
4. (var.) circumvalație.