Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)
1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alkine)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alléne)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylique)
1. alcool ~ = alcool aciclic saturat din pentan; pentanol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.