Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acicule, lat. acicula)
1. spin mic în formă de ghimpe la unii viermi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acicularis; aciculatus; aciculifer; aciculiformis
2. FR aciculaire; aciculé; aciculifère
3. EN acicular; needle-spaped; aciculate; sharp pointed
4. DE nadelförmig; nadelspitzig; spitzlaufend; nadelartig
5. RU иrловидный; иrольчaтый; иrлоносный
6. HU tűalakú, tűszerű, tűhegyű, szúrós
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aciculiformis)
1. în formă de acicul; care arată ca un ac; acicular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acicole)
1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aciculiformis)
1. în formă de acicul; care arată ca un ac; acicular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albien)
1. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aptien)
1. (din) ultimul etaj al cretacicului inferior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. barrémien)
1. (din) penultimul etaj al cretacicului inferior.