Dictionar

acicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
 

conifere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conifères, lat. conifer)

1. pl. ordin de arbori și arbuști cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri și cu semințe aripate.
 

larice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)

1. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.
 

sequoia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séquoia, lat. sequoia)

1. arbore conifer gigantic din California, cu frunzele aciculare, persistente; arbore-mamut.
 

taxodiacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (f. taxodiacées)

1. familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente și cu flori dispuse monoic: taxodiumul.
 

trichită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trichite)

1. grup de cristale fine aciculare.