Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidose)
1. (med.) condiție caracterizată prin creșterea acidității sângelui, urinei.
2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcalin)
1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antiacide)
1. (medicament) capabil să neutralizeze aciditatea gastrică.
2. (produs) care se opune acidității.
3. I. (despre materiale) rezistent la acțiunea acizilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperacidité)
1. creştere excesivă a acidităţii gastrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypoacidité)
1. scădere a acidităţii gastrice sub valorile normale; hipoclorhidrie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cétoacidose)
1. (med.) stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui (exagerarea patologică a acidității sângelui), cauzată de acumularea în organism a unor substanțe chimice numite corpi cetonici, cum ar fi acetona, acidul beta-hidroxibutiric și acidul acetilacetic; acidocetoză.