Dictionar

acidula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. aciduler)

1. a adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid.
2. a da un gust acrișor unei băuturi; a da aciditate unui lichid.
 

acidulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acidula)

1. acțiunea de a acidula; înăcrire a unui lichid; acidizare, acidulat.
 

acidulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acidula)

1. (despre alimente, soluții etc.) care a primit un adaus (mic) de acid; acrit ușor.
 

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
 

acetat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétate)

1. sare sau ester al acidului acetic.
 

acetil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétyle)

1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

achilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achylie)

1. absența acidului clorhidric și a pepsinei din sucul gastric.
 

acidizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. acidisation)

1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.