Dictionar

Rezultate secundare (Acolit.):

Acolit, -ă

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.

2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.

3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.

4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.


Astacolit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. astacolithe)

1. (geologie, paleontologie) crustaceu petrificat, fosilă de rac.


Facolit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (faco- + -lit)

1. intruziune de roci magmatice în zona de boltă a unui anticlinal sau în albiile sinclinale.

2. corp de roci magmatice intruzive, în formă de seceră; harpolit.


Hidrolacolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrolacolithe)

1. formă de relief periglaciară, din muşuroaie, în zonele subpolare, cu îngheţ adânc al solului; pingo.


Lacolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laccolithe)

1. rocă intruzivă de forma unei ciuperci, care a străpuns straturile de deasupra între care s-a intercalat.


Pingo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pingo)

1. hidrolacolit.


Satelit

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. satellite)

1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.

2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.

3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.

4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.

5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.

6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.

7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.

8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.