Rezultate principale (Acomoda;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.
Rezultate secundare (Acomoda;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodable)
1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodement)
1. aranjament care produce confort.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodant)
1. care demonstrează un spirit conciliant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accommodé, lat. accommodatus)
1. deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat, potrivit.
2. s.n. acomodare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT accommodatus
2. FR accommodé; adapté
3. EN accomodated
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodable)
1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodateur)
1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodomètre)
1. aparat pentru măsurarea capacităţii de acomodare a ochiului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adapter, lat. adaptare)
1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiţii.