Rezultate secundare (Acompaniamentul):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. harmoniser)
1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi.
2. tr. a compune acompaniamentul unei melodii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)
1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodrame)
1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj.
2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul.