Rezultate secundare (Acompaniat):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. aulodia)
1. cânt vocal acompaniat de aulos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)
1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., port. fado)
1. cântec popular portughez, deopotrivă plângător și pasional, acompaniat de chitară, și ale cărui versuri sunt adesea o invocație către destin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. fandango)
1. dans popular spaniol de perechi, cu un ritm vioi şi pasionat, acompaniat de chitară şi castaniete; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. jam-session)
1. (jaz) reuniune de solişti şi acompaniatori, având ca scop improvizaţia colectivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mascarade)
1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați.
2. (fig.) înscenare, prefăcătorie.
3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare.