Dictionar

Rezultate secundare (Acoperea):

Capelină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capeline, it. cappellina)

1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi.

2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale.

3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.


Ciborium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. ciborium)

1. baldachin susţinut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creştine.

2. vas de forma unei cupe din fruct de nufăr, în bisericile catolice, pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă.


Mască

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.

2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.

3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.

4. persoană mascată.

5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.

6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.

7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.

8. machiaj.

9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.

10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.

11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.

12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.

13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.

14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.

15. (la baraje) ecran de etanșare.

16. cașeu.

17. adăpost individual pe câmpul de luptă.


Palla

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. palla)

1. şal din lână colorată care acoperea şi înfăşura umerii (la femei).


şaperon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chaperon)

1. capişon care acoperea capul şi gâtul până la umeri, purtat de bărbaţi şi femei în evul mediu.

2. (fig.) femeie în vârstă care întovărăşeşte în lume o fată sau o femeie tânără.


Velarium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. velarium, fr. velarium)

1. pânză mare care acoperea teatrele sau arena circului, la romani.