Dictionar

 

acoperitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (acoperi + -tură)

1. punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra et cetera; acoperire.
 

nud; neacoperit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nudus
2. FR nu; glabre
3. EN naked; bare; nude
4. DE nackt; bloß; entblößt; unbekleidet
5. RU rолый
6. HU csupasz; fedetlen
 
 

acantocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthocarpe)

1. (despre plante) cu fructul acoperit de țepi.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 
 

angiocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angiocarpe)

1. (bot.) cu fructele învăluite și ascunse de un organ; cu fructe acoperite.
 

apert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. apertus)

1. (despre flori, muguri, preflorație) neacoperit, deschis.