Rezultate secundare (Acoperite):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angiocarpe)
1. (bot.) cu fructele învăluite și ascunse de un organ; cu fructe acoperite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)
1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ceratus, după fr. ciré)
1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăbliţe ~e = tăbliţe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani îşi făceau însemnări, socoteli.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (după fr. digités)
1. (zool.) grup de mamifere erbivore, având degetele acoperite cu copite (reprezentanți: calul, boul et cetera); ungulate.
2. (la sg.) animal care face parte din acest grup; ungulat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cuproxyde)
1. (chimie) compus format din cupru și oxigen; oxid de cupru.
2. redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
1. nume dat cărţilor tipărite înainte de invenţia tiparului, a căror imprimare se făcea cu clişee gravate în lemn şi acoperite cu cerneală.