Dictionar

angiocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angiocarpe)

1. (bot.) cu fructele învăluite și ascunse de un organ; cu fructe acoperite.
 

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
 

cerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ceratus, după fr. ciré)

1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli.
 

copitate

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (după fr. digités)

1. (zool.) grup de mamifere erbivore, având degetele acoperite cu copite (reprezentanți: calul, boul et cetera); ungulate.
2. (la sg.) animal care face parte din acest grup; ungulat.
 

cuproxid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cuproxyde)

1. (chimie) compus format din cupru și oxigen; oxid de cupru.
2. redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru.
 

donată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (/Aelius/ Donatus, gramatic lat.)

1. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală.